Thursday, July 23, 2015

Povestea ramei cu copac şi maci

În drum spre oraşul natal al lui Dan este un copac superb. Arată ireal de frumos, cu o coroană perfect rotundă. Este superb în orice anotimp. Este copacul nostru de acum 11 ani. Cine ştie câţi alţi oameni de opresc în drumul lor să-l admire şi pentru câţi alţii este copacul lor.
Important este că există şi este încă acolo.
Şi ca să convingeţi, nu doar să mă credeţi pe cuvânt o să vi-l arăt. Iată-l:

La penultima vizită, ne-am oprit lângă el. În apropiere, erau pâlcuri de maci, rătăcite între spice galbene de grâu. O imagine minunată pe care ne-am decis să o păstrăm şi altfel decât în fotografii.


Şi aşa a apărut rama cu o bucăţică din copacul nostru şi macii mei de anul ăsta.


Monday, July 20, 2015

Câteva dintre coloriturile mele preferate

Îmi iubesc coloriturile! Pe toate! Nu pentru că sunt frumoase, extraordinare, ci pentru că fiecare dintre ele mi-a prilejuit câte un moment minunat, în care m-am gândit cu drag la persoana care avea să se bucure de "coloritură".
Iată câteva dintre ele:







Tuesday, July 14, 2015

O cană colorată pentru o colegă şi mai colorată!




Ce poţi să-i pictezi unei persoane căreia îi plac călătoriile şi toată fiinţa ei strigă: Culoareeee?
O cană cu cât mai multe baloane!
Dar nu atât de multe....că tebuie să mai încapă şi numele...

Rame proaspăt făcute, proaspăt dăruite


Nu am mai făcut de multişor rame pentru fotografii. Nu am prea avut motiv, nici tragere de inimă. M-au pasionat atât de mult culorile pentru pictura pe sticlă, încât cum am prins o cană, un pahar, o vază sau orice alt obiect de sticlă nu am putut să mă opresc să nu-l colorez.
Asta până săptămâna trecută.... 



Se profila întâlnirea cu nişte persoane foarte dragi mie, de  la care care am învăţat enorm, care m-au răsfăţat de-a lungul timpului cu  bunătatea, delicateţea şi afecţiunea lor.
Ce aş fi putut să le ofer? 
Ceva făcut de mâinile mele, ceva în care să pun o parte din afecţiunea pe care le-o port.
Şi aşa au apărut cele două rame.
Prima, cea albastră, este cu flori naturale - margarete presate.

A doua, cea verde, este doar pictată.


Amândouă au fost pictate cu mult drag şi dăruite. 
Iar de acum înainte vor găzdui amintirile minunate ale unor oameni minunaţi!

Monday, July 13, 2015

Despre colorituri

Cu ceva vreme în urmă, nu chiar demult, mi-a venit o idee: ce-ar fi dacă mi-aş lua nişte acuarele şi aş mâzgăli ceva? Nu îndrăzneam să spun sau să mă gândesc la pictat. Nici acum nu o fac. Poate "a decora"...mai degrabă.
Dintr-una în alta, am început să colorez, da, cred că ăsta e cuvântul care se potriveşte cel mai bine: a colora.
Oricum, am ajuns să iubesc să fac asta. Nu-mi place să spun că mi-am descoperit un nou hobby... 


Îmi place să spun, să-mi spun, că am mai descoperit ceva din ceea ce mă alcătuieşte, din ceea ce mă face să fiu eu.




Şi am mai descoperit ceva interesant. Am descoperit că atunci când te încrunţi, te încordezi, te gândeşti că trebuie neapărat, dar neapărat să iasă bine, perfect, că altfel la ce bun? (asta-i boală grea, perfecţionismul!) nu faci altceva decât să-ţi limitezi creativitatea, să-i pui lesă. Şi asta se vede, se simte! 





Creativitatea trăieşte, creşte, rodeşte în absenţa limitărilor, mai ales a celor mentale. Şi când poţi să înţelegi asta, când poţi să o laşi să se manifeste fără să-ţi fie teamă de privirile celor din jur, atunci poţi crea bucurie pentru tine şi pentru cei din jurul tău.