Thursday, January 28, 2016

Friday, January 8, 2016

Profesorului meu


Profesorului meu i-am dedicat prima carte de autor. Era şi firesc. M-a "crescut", m-a dăscălit, sprijinit, niciodată pisălogit, prin facultate, masterat şi, apoi, doctorat. M-a lăsat să gândesc cu mintea mea, mi-a spus cum vede el lucrurile, dar nu mi-a impus niciodata nimic.

M-a lăsat să descoper, să-mi dau seama singură. A avut încredere că nu o să dau cu oiştea-n gard. Chiar dacă s-a întâmplat să fac boroboaţe, cum îi place dumnealui să spună, nu m-a dojenit. Ştia că mă căiesc suficient...

M-a învăţat o mulţime de lucruri! Am învăţat o mulţime de lucru ascultându-l, doar privindu-l. Şi am învăţat... Nu doar despre cum se face cercetare, ci despre cum se cuvine să ne purtăm cu cei din jur. M-a învăţat că blândeţea, înţelegerea, firescul sunt pentru toată lumea, chiar dacă nu toţi ştiu să le aprecieze.


Chiar şi aşa, nu voi fi niciodată la fel de bună ca dumnealui. Şi nici nu cred că şi-ar dori asta. Cred că-şi doreşte doar să fiu eu. Mi-a spus-o în atâtea feluri, încât mă şi întreb de ce oare nu-mi intră o dată pentru totdeauna în cap...